1978-1982
Deschiderea spre Elveţia s-a făcut tot prin Uwe şi doamna Borst. Mutată la St. Gallen, Gertraud o cunoştea pe Regine Strijbis ce avea o galerie la Türlensee, foarte aproape de Zürich, în incinta unui fost local de dans – Galeria Aeugsterthal.
Dintre timişorenii ale căror lucrări le cunoştea, Regine ne-a ales pe Lidia Ciolac şi pe mine. Expusese aici înaintea noastră Peter Meister, sculptor renumit al Elveţiei, aşa că eram onoraţi.
Programată iniţial pentru 16 martie 1978, expoziţia a fost amânată, din cauza paşaportului pe care nu l-am primit – unul dintre incidentele timpului. Prin Regine, am expus şi mai departe în Elveţia – la Fraubrunnen, într-un vechi castel devenit spaţiu de cultură, cu săli de concert şi de teatru, la Thalwil, Olten, Basel, Arossa. Harta Elveţiei se puncta cu nume de prieteni: Marilouise şi Ulrich Sieber, Ildikó şi Markus Voellmy, Katja Kraess.
Contactul cu Elveţia a fost diferit de experianţele mele anterioare. O bucurie a micii comunităţi – sărbători ale străzilor, cartierelor -, o civilizaţie aşezată, uşor pedantă. În familia Strijbis am fost primit firesc. Trăiau în casa domnului Strijbis, tatăl lui Jan, o vilă ultraluxoasă, aşezată într-un parc, proprietatea familiei. Domnul Strijbis m-a surprins vorbind perfect ungureşte: avusese o soţie unguroaică şi, după evenimentele din 1956, înfiase un copil din Ungaria. Făcea comerţ cu legume. Comenzile le prelua la bucată, se aproviziona şi apoi le distribuia.
Aprovizionarea se făcea la piaţa en gros de legume de la gara din Zürich. Prima mea lecţie de economie de piaţă acolo am luat-o, pe la 4-5 dimineaţa, însoţindu-l pe Jan.