Viaţa. O istorie povestită de Peter Jecza

Anii copilăriei mi-au fost marcaţi de toate tulburările vremii: războiul, o lume care se destrăma, o alta care încerca…

Sincopele timpului se reflectau în toate: am început şcoala catolică, dar, pe la mijlocul clasei a IV-a, odată cu…

Spre şcoala de artă din Tg. Mureş m-a purtat puţin şi şansa. Acasă se recnoştea că desenez bine. Gödri …

Liceul de Artă din Tg. Mureş, prin rigoarea studiului, a făcut să nu am probleme la admiterea la facultatea …

Venirea mea la Timişoara a fost aproape un accident. Fusesem amăgit că voi rămâne asistent la institut. Era atât de sigură rămânerea …

De fapt, anii 1968-1972 au marcat şi primele efecte ale emancipării de şcoală…

Galeria „Palette“ din Wuppertal, Sedanstrasse 68-68 a, a fost gazda primei mele expoziţii personale în străinătate, în 1972.

Deschiderea spre Elveţia s-a făcut tot prin Uwe şi doamna Borst. Mutată la St. Gallen, Gertraud o cunoştea pe Regine Strijbis

Un reper în biografia mea rămâne Otto. Otto Grünewälder. Doctor în economie, …

În anul 1987 s-a născut Andrei. Aveam 48 de ani. Un loc rămas fragil în sufletul meu se deschidea, cu toate luminile …

Ocrotit de cercul triadic al familiei, eu doar sculptam. Mă mai jucam, uneori, gătind o salată sau spaghetti pentru Andi. Restul a rămas al Sorinei …

În anul 2009, Visul lui Peter Jecza s-a frânt. În noaptea de 23 martie sculptorul s-a stins. De atunci, doar sculpturile rămase în urma lui își tot spun povestea