În esenţa ei, sculptura lui Petru Jecza rezultă din dinamica a trei entităţi: cubul, sfera şi erupţia. Elanul, forţa lăuntrică, ce determină întreaga mişcare a înţelesurilor şi, implicit, întreaga pulsaţie a formelor şi volumelor, a semnelor plastice, este dorinţa celor două corpuri emblematice de a se contopi, de a realiza o sinteză. Avem a face cu eterna aspiraţie a eului reflexiv de a înfăptui contopirea celor două principii, masculin-feminin.

Din unghi estetic, confruntarea cub – sferă transcrie dialogul, nu o dată tensionat, dintre arta clasică şi cea modernă. Acest releu, acest conflict, plastic, dar şi vizionar, cub – sferă, conduce la o largă desfăşurare de tensiuni şi antinomii, artistice şi meta-artistice, precum aceea dintre verticalitate şi orizontalitate, clasicitate şi modernitate, cea dintre natură şi cultură, dintre celest şi teluric, dintre eteric şi mineral.

Între temele care derivă din aceste principii se regăsesc:

• Monade
• Triade
• Forme primare
• Oglinzi oarbe
• Mulțime anonimă
• Maternitate
• Corpul feminin
• Cuplu
• Familie
• Aspirație
• Dialog / comunicare
• Ascensiune
• Zbor