Sub presiunea timpului, munca mea s-a dublat. Arta si familia au devenit repere vitale. Sustinere si ideal.
     Nici vâltoarea de dupa revolutie nu m-a prins. Instinctul de conservare a fost mai puternic.
     O vreme, am acceptat îndatoriri sociale - am preluat conducerea filialei UAP-, dar, încet, m-am retras. La Facultatea de Arte, unde am revenit ca profesor, am mentinut doar contactul cu studentii.
     întreaga mea energie s-a concentrat în câmpul creatiei.

     Si aici, însa, functioneaza, drastic, selectia. Nu ma mai intereseaza experimente noi, simt ca trebuie sa "rotunjesc" ce am început deja. Sa construiesc un întreg. Nu îmi mai risipesc fortele în prelucrarea mecanica a lucrarilor care, pâna acum, mi-a solicitat un timp enorm.
     Un colaborator excelent al ultimilor ani, inginerul Cretu, a preluat, atent, munca aceasta. Verdele de oxid al parului meu a ramas doar un accesoriu excentric, dupa treizeci de ani de lucrat în bronz.