Sub presiunea timpului,
munca mea s-a dublat. Arta si familia au devenit repere
vitale. Sustinere si ideal.
Nici vāltoarea de dupa
revolutie nu m-a prins. Instinctul de conservare a fost
mai puternic. O vreme,
am acceptat īndatoriri sociale - am preluat conducerea
filialei UAP-, dar, īncet, m-am retras. La Facultatea de
Arte, unde am revenit ca profesor, am mentinut doar
contactul cu studentii.
īntreaga mea energie
s-a concentrat īn cāmpul creatiei.
Si aici, īnsa,
functioneaza, drastic, selectia. Nu ma mai intereseaza
experimente noi, simt ca trebuie sa "rotunjesc" ce am
īnceput deja. Sa construiesc un īntreg. Nu īmi mai
risipesc fortele īn prelucrarea mecanica a lucrarilor
care, pāna acum, mi-a solicitat un timp enorm.
Un colaborator
excelent al ultimilor ani, inginerul Cretu, a preluat,
atent, munca aceasta. Verdele de oxid al parului meu a
ramas doar un accesoriu excentric, dupa treizeci de ani
de lucrat īn bronz.
|